Dacă Atotputernicul vroia să mâncăm doar friptură de porc (de exemplu), nu ne dădea simțul gustului. Oho și cu siguranță nu l-ar fi făcut într-atât de complex precum este. Pentru că numai în gura noastră se regăsesc în jur de 10.000 de receptori ai aromelor. O întreagă nebunie și un univers uriaș. Dacă e să stăm strâmb și să judecăm drept.
Și dacă stăm la fel de strâmb și judecăm la fel de drept e și păcat să nu ne bucurăm de toți receptorii aceștia pe care, în timp, cum, necum, reușim să-i pierdem în proporție de 50 la sută.
Acru, sărat, dulce, amar și umami ( care descrie, potrivit profesorului japonez Kikunae Ikeda, gustul bogat, delicios, al unor alimente, pe care îl ştim cu toţii, dar care e greu de descris în cuvinte) sunt cele cinci gusturi percepute de gura noastră, mintea fiind cea care – apoi – descifrează toate ingredientele contrabalansate într-un preparat perfect, echilibrul dintre ele și bucuria pe care o mâncare bună ne-o dă.
Simțul gustului e mai mult decât interesant pentru că pune mintea la treabă în încercarea de a descoperi tot ce se ascunde în farfuria dinaintea noastră, simplul gest de a gusta din cât mai multe feluri de mâncare, băuturi, supe sau sosuri având capacitatea de a ne rafina acest simț.
Și așa vom reuși să găsim „quoi” din je ne sais quoi – ul pe care unele preparate îl au cu desăvârșire.
Cam așa cum se întâmplă și cu nucșoara ascunsă bine între ”faldurile” de smântână și ou ale Quiche Lorraine și a Quiche-ului cu patru feluri de brânză care a ieșit impecabil. Și care nici nu-ți consumă prea mult timp dacă ai deja aluatul la frigider.
PS. Ne vom apleca în cele ce urmează asupra reţetei de Quiche Lorraine, iar de tarta cu brânză ne vom ocupa peste câteva zile. Bine? :*
Rate this recipe
1 People Rated This Recipe
Average Rating
No comments yet.