Se spune că în greci nu poţi avea încredere nici când îţi fac daruri – o reminiscenţă a calului Troian. Când vine vorba despre greci, însă, eu am mare încredere în felul lor de a găti şi, deşi cred că-i voi supăra pe câţiva români adevăraţi, o spun totuşi: se pricep la făcut mâncare parcă mai bine decât noi.

Şi nu din cauză că ar fi mai talentaţi, cu studii în acest sens, cu cine ştie ce abundenţă de legume sau că i-ar iubi mai mult pe cei cărora le-ar fi desemnată mâncarea. Mâncarea lor e mai bună pentru că, spre deosebire de români, nu se tem să folosească ierburile aromatice ale Mediteranei sau condimentele specific orientale.

Cred că acesta e secretul mâncării lor. La un loc cu o ciudată şi benefică uşurinţă a vieţii, cu lumina aceea miraculoasă potenţată de soarele puternic al Mediteranei, de marea şi de cerul lipsit mult timp de nori, de vara lor ce-a lungă…

Nu ştiu alţii cum sunt, dar când vine vorba despre greci, am încredere în felul lor de a face mâncare, în simplitatea şi rapiditatea tuturor bucatelor. Pentru că nu-mi plac defel felurile care necesită o prea multă bătaie de cap şi – cu câteva excepţii delicioase – nici cele care te ţin în bucătărie ore întregi. Cu alte cuvinte, dacă mă pui să-ţi fac un tort pentru care e nevoie de zeci de paşi în preparare, m-ai pierdut din start. Gata! În rest sunt prima la pregătit mâncăruri simple, care păstrează pe cât posibil aroma şi proprietăţile iniţiale ale unui ingredient.

De aceea, pasionată de mâncărurile care conţin ouă – după cum prea bine ştiţi – azi am pregătit ceva extrem de interesant, de vară, simplu şi la obiect: Strapatsada, fix ca în Grecia, cu roşii coapte la noi în grădină, dintre care unele gustate în prealabil de niscaiva gândăcei. Nu m-a deranjat, însă, şi ascult\nd cu drag inima vie a naturii aplic cu sârg sfaturile bătrânilor: niciodată să nu culegi tot din grădină şi copaci. Mai lasă din legume, fructe sau boabe şi păsărilor şi gâzelor. Asta dacă vrei să te bucuri de abundenţa bucatelor şi anul care vine.