Cele mai noi articole din revistă

Gătitul, un mod de a explora feminitatea

Afisari783

advertisement

„Aş putea spune că eşti obsedată de mâncare”, mi-a spus Laurenţiu azi. „Cine, eu? Obsedată de mâncare? Naaaaaa”, i-am răspuns râzând, recunoscând în sinea mea că are dreptate. „Păi şi nu-ţi place?”, am întrebat cu voce tare. „Îmi place, foarte mult – mi-a răspuns – pentru că nu mulţi au obsesii din astea. E ceva rar”. 

Da, recunosc! Sunt obsedată. De condimente, ingrediente, uleiuri, gusturi, moduri inedite de a folosi alimentele. Şi după cercetări, cercetări şi alte cercetări am ajuns la concluzia că tot aşa sunt francezii. Obsedaţi. Da, dar ce minunăţii nasc obsesiile lor…

Cuvintele lui Lau m-au pus pe gânduri şi, la fel ca toate celelalte interese ale mele şi acesta, legat de mâncare, îşi are rădăcinile înfipte adânc în natura mea pasională. Nu cunosc jumătăţi de măsură. Când îmi place ceva, îmi place cu adevărat. Şi nu mă las până nu aprofundez subiectul, iar pentru a face asta sunt în stare să mă duc până la capătul pământului…

Audrey_Hepburn_1956

Pe de altă parte, nu sunt deloc o feministă. Adică, am încredere în rolurile tradiţionale ale bărbatului şi femeii, având totodată convingerea că gătitul este un mod bun pentru o femeie de a plonja în feminitatea ei. Îmi plac femeile care sunt femei: dulci, cu curbe (nu grase), care îmbracă rochii sau nu se tem de pantofi cu toc, care îşi acceptă sensibilitatea, blândeţea, vulnerabilitatea, puterea de a avea grijă de cei din jur şi care refuză agresivitatea ce le pune în competiţie cu bărbaţii.

Gătitul, în opinia mea, este unul dintre cele mai frumoase moduri de exprimare a energiei feminine cu care ne-a înzestrat Mama Natură. Întrucât a-i oferi cuiva ceva bun de mâncat într-o zi rea (sau bună) poate fi una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste. Şi cum să nu faci asta când fără hrană nicio fiinţă de pe pământ nu poate supravieţui.

Aşa că sunt pentru. Pentru gătit cu dragoste, pentru purtatul rochiilor, pentru pantofii cu toc, pentru părul lung, aşa cum îi place Lui, pentru blândeţe, pentru cunoaşterea propriei valori, pentru eleganţă şi vulnerabilitate, pentru femeia care îşi acceptă şi îmbrăţişează feminitatea.

E interesant, dar subiectul acesta m-a preocupat de multă vreme. Cu câţiva ani în urmă scriam că….

passivefemininity(foto source: elisabethlmurray)

„e minunat câte lucruri bune ne este dat să traim. cred că nici macar în Antichitate (în cea egipteană, mai ales), cand oamenii se bucurau de ceea ce termenii numesc azi „open minded” femeia nu a fost pusă pe aşa un picior de egalitate cu bărbatul. azi putem purta pantaloni, putem fuma cot la cot cu „sexul tare”, putem vota (lucru care nu ne era îngăduit la începutul secolului XX), putem bea bere pe terasă, fără ca cineva să ne considere horror sau lipsite de stil, putem umbla aproape dezbracate, iar unele dintre noi îşi ţin jumătăţile masculine sub papucul cu toc cui.

însă…….în ciuda armistiţiului aparent, războiul sexelor mocneşte, iar feministele convinse îşi ascut săgeţile, pentru că cel mai scurt drum spre inima unui barbat este prin pieptul lui, nu-i aşa?

am castigat atat de mult în ultima sută de ani, mă întreb, însă, ce am pierdut….?

femeile, în nebunia lor de a se lega cu lanţuri de garduri pentru a fi ascultate, în obsesia lor de a deveni egalele barbatului şi-au pierdut farmecul…. tot ceea ce fascina odinioară……stilul, eleganţa, fineţea, fragilitatea, misterul feminin…magia ascunsă de fusta lungă până la glezne, pălăria cu boruri largi care acoperea ochii de caprioară lăcuiţi cu negru, mănuşile, pielea fină a unor mâini albe, fâstâceala şi roşeaţa obrajilor, nevoia de protecţie….

tooate s-au pierdut…..

azi femeile nu mai leşină din pricina emoţiilor puternice, nu mai ştiu să bată din gene cu subînţeles, uită să mai fie până şi subtile şi, cel mai grav, cred că bunicile lor erau prostuţe şi neştiutoare, că asta e viaţa adevarată, pentru femei adevarate.

cum sunt, însă, „femeile adevarate”?

cele agresive, care ştiu să-şi domine bărbaţii, cele care nici macar mame nu mai pot fi, pentru că munca bine platită le ocupă tot timpul, cele care înjură şi ştiu să pună pe toată lumea la punct cu o vorbă plina de venin…..

ne-am straduit atat de mult sa devenim masculine, incat nu ar trebui sa ne mire prea tare momentul în care el, cel care odinioara se topea in ochii nostri fascinat, o sa ne bata camaradereste pe spate la o bere, in loc sa ne sarute mana….

femeia, misterul absolut si divin al umanitatii, cu ochii ei adanci plini de pacate nemarturisite care incita imaginatia, care facea gheata sa se topeasca de la zece metri, nu mai exista azi……..ea s-a transformat intr-un „robocop”modern echipat cu silicoane, buze false si mai ales……cu lipsa de spirit de prea multe ori….”

Dacă îți place, dă un like și un share:
advertisement

Din aceeași categorie


Campania ”Și eu dau aripi!”: De ce să ajutăm? Pentru că putem :)
Le vedem, uneori, acolo sus, pe cer, cu aripile lor frumoase larg întinse, în zbor....

Cel mai bun aluat de pizza se face ”la ochi”
Ne-am obișnuit să măsurăm totul în bucătărie. Și dacă nu folosim cântarul și precizia lui,...

Cum să cumperi o locuință pe care nu ți-o permiți (I)
Hmmmm….Sună cam ciudat, știu. Dacă nu-ți poți permite o anumită locuință pe care, poate, ți-o...

Cum să pregătești cea mai bună ceapă caramelizată?
Uneori, în unele rețete, nimic nu e mai bun decât ceapa caramelizată. Bulb banal și pișcător, care nu e recomandat...

Vopsește ouăle roșii în mod natural
Ori de câte ori mă gândesc la Paști (Paște) îmi amintesc de bunica. Ea pregătea fel de fel de bunătăți...

Cum să faci cel mai interesant ou prăjit. Diferit de fiecare dată
Oul prăjit e perfect fix așa cum e, prăjit. Pudrat apoi cu puțină sare și piper. Right? WRONG. Oul prăjit...


Niciun comentariu, momentan.

Lasă un răspuns

ULTIMELE REȚETE

Gătește ca în America de Sud: Sopa Seca (supa uscată)
Nu-mi pasă de reguli și poveștile de genul ”Așa se face”, ”Așa e frumos”, ”Așa trebuie”, ”Așa face toată lumea”, ”Așa zic specialiștii” mă lasă rece. Cu alte cuvinte, dacă-mi ...Afisari10.185

Păstrează-ți mințile în bucătărie vara asta: Brânză la cuptor cu legume
”Iarna nu-i ca vara” spunea, la un moment dat, un ”clasic” în viață :)). Și cu siguranță nici ”Vara nu-i ca iarna”, mai ales în bucătărie. Adică, dacă iarna statul ...Afisari14.766

Aromat & sofisticat. Sparanghel verde cu ouă ”sunny”, un preparat de 5 stele
Prima dată când am gustat sparanghelul, în Germania, nu mi-a plăcut. Probabil că din pricina aromei sale distincte, care la acea vreme nu se asemuia cu nimic din ce mâncasem ...Afisari18.750

Mai multe rețete


Promoții & Reduceri