ele sunt fapturile cu suflet adanc de poveste… au strabatut desertul incarcate in cosurile grele de rachita pe spinarile curbate ale camilelor si s-au pierdut in obrazul roscat al soarelui, cand au reusit sa scape, fasii, prin colturile plesnite ale pachetelor.
foto credit: treehuger
si ne spun o poveste. despre copaci inalti, nemaivazuti, cu fructe ciudate. despre lumi fierbinti sculptate in nisip. unde viata se gateste in alt fel.
le ador. viata mea ar fi mai saraca si mai searbada fara ele. pentru ca imi aduc in palme un strop din pamantul misterios care le-a plamadit si cate putin din fiecare loc prin care au trecut in drumul lor pana la mine. si tocmai din acest motiv sunt fascinante. pentru ca prin intermediul aromei lor reusesc sa vad lumina zilelor si noptilor altor lumi, reusesc sa patrund in sufletul inchis ermetic al unor culturi care, altfel, nu mi s-ar releva pe de-a intregul niciodata.
si asa ajung pe tarmul Mediteranei, in campiile Anatoliei, in Egipt, in bucatariile Arabiei, la curtea maharajahului sau a sahului. asa uit de universul meu construit din masini, plastic si beton si imi trezesc imaginatia in timp ce imprumut putin din viata care palpita intr-o inima cafenie, verde, roscata, alba sau neagra de condiment.
No comments yet.