Înainte să o văd, ori de câte ori mă gândeam la Creta, îmi imaginam o insulă albă. Complet albă. Cu nisip fin care îți scapă printre degete precum aerul și cu o apă ireală. De cer albastru. Mi-am dorit mult să văd Creta. Din cauza livezilor de măslini și portocali, a lui ”Zorba grecul”, născut prin autorul său, Nikos Kazantzakis, la Heraklion, din pricina îndepărtării ei, a numelui de culoare albă.
Dacă ești ca mine, odată ajuns acolo, după un drum de aproximativ 1 oră și jumătate (de la Cluj) te-ai putea simți cumva pierdut printre ape. Acolo în Mediterana. Însă Creta nu e defel o insuliță ca multe altele, ci o insulă în toată regula, putând fi ea singură o întreagă țară. Una care face legătura dintre Marea Egee și Marea Libiei, care se laudă cu plaje de culoare roz, insule de pirați, palate antice și locuri care amintesc de Caraibe.
Unul dintre cele mai frumoase orașe
Deși am fost tentați să mergem la Heraklion și al său Cnossos, am ales nordul insulei, cu un alt oraș cu suflet vechi, Chania. Tulburător, cu far venețian, cu un golf care își aruncă apele pe promenada de pe margine, cu străduțe atât de înguste încât le poți cuprinde pereții dintr-o singură îmbrățișare.
Chania este unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut. În primul rând din pricina atmosferei calme și calde, a mâțelor care își fac loc peste tot, chiar și în calendare, a plantelor mediteraneene care își împart străduțele cu oamenii, dar în special a creativității localnicilor. Pentru că e aici o explozie de frumusețe, simțită pregnant în partea veche a orașului unde restaurantele își desfac mesele chiar și pe ulițe, iar boutiq-urile îi îmbie pe trecători cu de toate. De la linguri de salată cioplite în incofundabilul lemn de măslin, la sticle cu ulei de măsline, lucrături în sticlă și fiert forjat așa cum îi place așa de mult Mediteranei.
Nisip roz la Elafonissi și un cuib al piraților
Nordul Cretei, Chania, este un ”must seen” (de văzut neapărat), pentru că oricine merge acolo va fi vrăjit. Mai ales dacă alege să facă drumul plin de serpentine și văi adânci până dincolo de Munții Albi, la plaja Elafonissi. Aici vântul bate mai intens decât în alte locuri dar marea și pământul s-au unit într-o lagună cu apă adâncă de un metru și nisipuri roz. Dimpreună cu sentimentul acela de exotism și de loc pierdut printre ape. 
Iar dacă te regăsești în zona Chaniei, să nu ratezi nici în ruptul capului drumul cu vaporul până la o altă lagună, Balos. Ai posibilitatea de a merge cu o mașină închiriată pe o coastă cu teamă de înălțime, însă, dacă alegi calea neprăfuită a vapoarelor, vei face o oprire fascinantă în Insula Gramvousa.
Ciudată și parcă ruptă dintr-o carte se dovedește a fi insula cu fortificații venețiene cocoțate la înălțime, Gramvousa cea plină de cactuși înalți de juma de metru fiind în trecut cuib pentru pirați și familiile lor. Dacă mergi la Gramvousa ai grijă, însă, să-ți iei încălțări potrivite pentru un urcuș, pentru că sus, în cuibul de vulturi al piraților se ajunge urcând pieptiș drumul plin de bolovăniș alburiu al insulei. Peisajul însă face toți banii. La fel și vegetația cu totul specială și sentimentul că acolo sus, între vânturile și curenții marini, ți-ar putea crește aripi.
No comments yet.