…uneori, când gătesc, mă gândesc la străbunica mea. S-a născut cu exact 100 de ani înaintea mea și a murit cu 3 ani înainte de a mă naște. Mi-ar fi plăcut s-o cunosc, dar despre ea au rămas doar poveștile aproape fantastice.
O vindecătoare. Asta a fost. Pentru că ori de câte ori aveau o problemă, oamenii micului sat din Transilvania, aflat chiar pe granița dintre Cluj și Alba, veneau la ea. Să le pună oasele la loc, să le însănătoșească părinții, soții, pruncii. Ea și-a salvat chiar și fiul, întors acasă mai mult mort decât viu, din lagărul din Siberia, unde a supraviețuit, cu încăpățânare timp de 4 ani.
credit foto: harekrsna
De la ea au rămas poveștile. Despre felul în care, înainte de a rupe de pe tulpină o plantă de leac, se ruga, în genunchi, Cerului. Și, astfel, impregnată cu gânduri pozitive, ”iarba” prindea o și mai mare putere vindecătoare.
Îmi place să cred că într-o anumită măsură mă aseamăn cu ea. Întrucât cred cu tărie că un simplu gând poate avea multă, prea multă forță și că de aceea e important ce facem cu toate lucrurile care ne trec prin minte. Gândul are energia lui. Pozitivă sau negativă și acesta este și motivul pentru care, atunci când transform ingredientele în hrană, încerc să nu fiu nervoasă, supărată sau agitată.
Mâncarea trebuie să fie pozitivă, preparată cu gânduri luminoase, cu liniște, gustul ei stricându-se sau modificându-se în rău, ori de câte ori sunt nervoasă. Am observat asta. Și, se pare că nu sunt singura, pentru că ayurveda spune același lucru. Însă acesta este doar unul dintre principiile bucătăriei ayurvedice, pentru că mai sunt și altele:
*cea mai bună mâncare, pentru fiecare dintre noi, este cea preparată cu ingrediente din zona noastră, aflate la o cât mai mare apropiere de locul în care trăim. Tocmai de aceea, atunci când mergem la cumpărături, cele mai binefăcătoare legume și fructe sunt cele cumpărate în sezonul lor, de la producătorii locali. Așa ne vom asigura nu doar o hrănire bună a organismului și minții, ci și o bună digestie
*hrana nu trebuie să fie nici prea multă, nici prea puțină pentru a-și atinge scopul, de aceea, filosofia ayurvedică ”spune” că nu trebuie să mâncăm decât când ne este foame și să nu forțăm organismul și digestia cu o cantitate prea mare de hrană
*nu doar ce, ci și cum, unde și cu cine mâncăm sunt elemente la fel de importante, supărarea, iritarea în timpul mesei făcându-ne rău, mediul liniștit și intim fiind esențiale.
Extrem de simplu și de logic, dacă stau bine să mă gândesc. Exact așa cum ar trebui să fie.
No comments yet.