…e ciudat, dar cu vreo 10 ani în urmă nu mi-aş fi imaginat că posed o asemenea pasiune. Gătitul, că despre el este vorba, m-a surprins precum o briză uşoară de vară într-o zi fără vânt, apăsătoare, şi nu vorbesc, în niciun caz, de primii cartofi prăjiţi pe care i-am pregătit. Cu cârpe în cap, ochelari de soare şi neapărat cu mânecă lungă, de teama uleiului încins care, în imaginaţia mea bolnavă de atunci, cine ştie ce nenorocire mi-ar fi provocat. Şi mie, şi lui soră-mea. Că şi pe ea am „baricadat-o”.
Dacă stau bine să mă gândesc îmi amintesc puţin prea clar toate începuturile, când, „captivă” la o cabană cu mulţi ani în urmă, m-am trezit că gătesc primele paste cu cârnaţi (!) din viaţa mea. Nici nu mai ştiu cum au ieşit, dar îmi amintesc că oamenii au mâncat totul şi că am tot pregătit apoi „reţeta”.
Dar ca să nu mai lungesc vorba aiurea, după câţiva ani de „practică” m-am trezit gata pricopsită cu o pasiune „not so glamorous” pentru unii, dar excelentă pentru alţii. Cei care mănâncă mai ales. Şi cu abilităţi destul de bune de pregătit mâncăruri uşoare, pentru cei şi cele care vor să rămână slabi (ori slabe), rapide, pentru că aş muri să stau o zi întreagă la cratiţă, plus că sunt şi eu un om al muncii ca mulţi dintre noi, dar mai ales savuroase. Pentru că nu ştiu dacă există pe lume om mai aventurier în ale gustului…
Întrucât îmi place mâncarea interesantă, ador exprimentele culinare, cred că gătitul este o artă şi mă străduiesc ca din bucătăria mea să se ivească reţete pe care nu le poţi gusta oriunde, m-am decis să las liber, în lume, acest blog.
Sper că o să vă placă, dar mai ales că veţi gusta câte ceva din ce găsiţi aici.
Bine aţi venit! Vă mai aştept!
No comments yet.