Toamnă…E toamnă și octombrie are grijă să ne arate asta. Nu degeaba s-a străduit de câteva săptămâni să coloreze copacii în nuanțele sale inconfundabile. Toamna noastră e frumoasă, călduță și ușor melancolică. Iar aromele sale combină cu succes dulceața, amăreala, bucuria și uneori tristețea.

Din păcate, octombrie este și anotimpul răcelilor, iar dacă ai avut nenorocul să te fi aflat în calea ei, a bolii, nu ai altă alternativă decât să stai cuminte la căldură și să-ți oblojești beteșugul.

În ceea ce mă privește, deși mă pot lăuda cu o sănătate foarte bună și deși am reușit anul ăsta să ”fentez” răceala, de mai multe ori, de data asta n-am mai scăpat și iată-mă țintuită într-o tuse enervantă, cu batistele după mine, cu nopți dormite pe jumătate, cu pastilele la îndemână și cu o voce sexy pe care nu pot spune că mi-o doresc.

Și pentru că știu cât de binefăcătoare este căldura, am grijă să nu scap prea multe ocazii de a face inhalații cu infuzie de flori de mușețel și de a bea ceaiuri pe care nu pot spune că le iubesc.

Da, recunosc,  nu-mi place ceaiul. Poate din cauză că l-am asociat mereu cu boala și nu pot nicicum să-l fac să se lipească de mine, nici dacă mă gândesc la rolul său important, jucat în multe dintre culturi. Pentru că, însă, n-am ce face, sătulă fiind de ceaiurile ”clasice” folosite în răceală, astăzi mi-am pregătit o licoare foarte interesantă. Alcătuită din ghimbir, apă, lămâie și miere de albine. Care e picantă, aromată, foarte interesantă și care e extrem de benefică în caz de problemă de sănătate așa, ca a mea.

Deci, dacă te paște o răceală, nu ai chef de ceai de tei, soc sau mușețel sau pur și simplu vrei ceva deosebit care te încălzește, încearcă asta. S-ar putea să-ți placă!