Mi-e teamă de gaz. Şi cred că, dacă eşti cât de cât ancorat în realitate şi mai citeşti ştirile pe timp de iarnă, este imposibil să nu simţi o strângere de inimă când auzi că a mai explodat un apartament, o casă ori un întreg bloc de locuinţe din pricina gazului. Oricum ar fi, însă şi oricât de periculos ar fi, în România noastră de astăzi este foarte greu să scoţi gazul de tot din casă.

Când ne-am mutat în noua noastră casă, am venit cu aragazul nostru cel vechi, cu tot, pentru că o maşină de gătit nouă era ultimul lucru de care aveam nevoie în dezastrul în care am intrat. Şi pentru că orice aragaz care se respectă are nevoie de o ţeavă de gaz, am avut grijă să includem în proiect un astfel de „accesoriu”. Dar n-am fost împăcaţi. Şi când a venit vremea cuptorului şi plitei să primească un update, ne-am pus pe documentat.

Pentru că ştiam deja că vrem un cuptor electric mult mai uşor de controlat, din punctul de vedere al temperaturii, dilema a apărut în alegerea plitei: pe gaz sau pe curent? Şi după ce ne-am sucit şi ne-am tot răsucit, am decis. Luăm plită pe curent. Şi, la mai mult de un an de la alegerea noastră, pot spune cu mâna pe inimă: Foarte bine am făcut.

Când se pune întrebarea şi ia naştere dilema, cea mai mare problemă, în cazul meu, a fost consumul. Pentru că forumurile sunt pline de sfaturi şi păreri, unii semnalând o creştere a consumului. Din fericire, în cazul nostru teoria nu s-a aplicat şi sunt absolut îndrăgostită de plita noastră. Pentru care nu a trebuit să „strângem cureaua”, nici să facem economie prin alte părţi. Deşi e adevărat că am făcut o investiţie destul de serioasă în becuri (pe leduri) cu un consum minim de energie, care se dovedesc foarte eficiente. Iar factura noastră de curent se învârte în jurul a 120 lei pe lună. În condiţiile în care, ca pasionată de gătit pun plita în funcţiune în fiecare zi.

Puncte forte, puncte slabe

Dacă ar fi să fac o listă cu punctele forte şi punctele slabe ale plitei electrice, cred că singurul minus pe care îl poate avea plita electrică este apa. Adică atunci când găteşti trebuie să ai ceva mai multă grijă să nu-ţi dea apa-n „foc”, pentru că, deşi nu vei omorî plita, sigur nu-i place prea tare.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte punctele forte, acestea sunt „fără număr”, începând cu mâncarea care se găteşte mai repede, apa care fierbe aproape imediat, a curăţatului care se face EXTREM de simplu (cu o soluţie specială şi o racletă), a siguranţei, a căldurii reziduale (care te ajută să păstrezi mâncarea caldă), a funcţiei care îţi permite să blochezi plita, care astfel nu mai poate fi folosită de copii sau a funcţiei programabile, prin care poţi seta stingerea plitei în intervalul de timp pe care îl doreşti tu.

Şi mai mult decât orice, scapi de o ţeavă serioasă de gaz.

Unul dintre aspectele care mă fac să îndrăgesc atât de tare plita electrică este rapiditatea cu care fierbe apa, deci şi supa, un lucru deosebit de important când viaţa ta nu se rezumă doar la gătit şi, ca om activ mai ai şi alte lucruri de făcut decât să stai toată ziua la cratiţă.

Oricum ai face, însă, şi orice fel de „maşină de gătit” ai avea acasă supa picantă de roşii cu porumb e gata în maxim o juma’ de oră. Aşa că încearc-o 🙂