„Resturi” nu este cel mai frumos plural din limba română şi, deşi înseamnă acelaşi lucru, „leftovers” din engleză sună parcă de un milion de ori mai bine. Oricum ar fi, frumos sau urât, în engleză sau română, restul de mâncare înseamnă acelaşi lucru: ceva ce a rămas în urma unei mese copioase, de cele mai multe ori.

Cam aşa am făcut noi ieri. Pentru că mi-a fost prea cald şi prea lene să gătesc (de obicei prepar mâncarea pentru o singură masă, cel mult două, întrucât Laurenţiu se plictiseşte imediat de acelaşi fel de mâncare) şi, se pare că şi soră-mea s-a aflat în aceeaşi stare, am comandat sushi. De fapt nighiri, legume tempura şi două preparate din pui, care, pare-se, au fost puţin prea mult pentru noi trei, pentru că ne-am trezit, la finalul mesei, întinşi pe scaune, cu burţile pline, că nu avem nicio şansă să mâncăm tot.  Nighiri s-au devorat imediat, însă nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu o parte din legume, cu orezul şi câteva bucăţele de pui, pe care le-am pus claie peste grămadă într-una dintre caserole.

Nu e rău să-ţi rămână resturi. Mai ales când îţi storci minţile şi reuşeşti să faci ceva cu ele, transformându-le în ceva delicios, dar e grav (zic eu) când arunc resturile în frigider şi uit de ele. Mi s-a întâmplat asta de mult prea multe ori şi, pentru că urăsc să arunc mâncarea, când sunt copii pe lumea asta care mor de foame, încerc pe cât posibil să „reciclez” resturile care ajung în cutia cea rece.

Cel mai uşor mod de a da o nouă viaţă mâncării din ziua anterioară este fie preparând o tocană de legume cu carnea care ţi-a rămas de la un grătar, de exemplu, fie combinând totul într-o mâncare cu paste, în omlete sau în orez.

În cazul de faţă, orezul prăjit a fost alegerea naturală. Nu doar din pricină că în caserola din frigider stătea cuminte nişte orez, dar şi pentru că legumele tempura şi puiul erau suprasaturate cu sos de soia, aşa că a trebuit să-i dau un gust asiatic mâncării noastre.

Alături de câteva bucăţi de ardei care-şi făceau veacul prin frigider, vreo trei ştiuleţi de porumb fiert care, îmbătrâniţi şi cam tari au rămas nemâncaţi şi ar fi ajuns sigur la gunoi, de o ceapă mare întreagă şi de încă puţin orez proaspăt fiert, Laurenţiu (şi cu mine) avem ce mânca azi. Plus că mâncarea a ieşit MINUNATĂ!