E de-a dreptul uimitor cum, nişte ingrediente banale, urât mirositoare chiar, precum prazul sau ceapa, pot da naştere unor minunăţii culinare.
Sună ciudat, ştiu, dar cei care chiar în momentul ăsta strâmbă din nas la gândul fierturilor, e clar că n-au gustat supa franţuzească de ceapă sau supa cremă de praz care au potenţialul de a-ţi înnebuni papilele gustative. Cred că „vina” în acest sens o poartă şi aşteptările mici pe care le are fiecare om când vine vorba de legumele cu pricina.
Nu e o curiozitate pentru nimeni că surprizele pot să apară din cele mai neaşteptate locuri şi am putea filosofa la infinit pe tema asta. Cert este, însă, că nu trebuie să ia nimeni de bun tot ce spun şi să încerce pe propria piele.
Supa cremă de praz am făcut-o în decembrie, într-o dimineaţă de sâmbătă (cred) când am zărit prazul (care nici măcar nu era întreg, săracul) în frigider. Şi, fidelă dorinţei mele de a nu arunca mâncarea, m-am gândit să fac ceva cu el.
Pentru că mai aveam nişte smântână în frigider, usturoi şi 2 cartofi mici, m-am pus pe treabă. Da, şi nici măcar n-a durat mult toată activitatea. Însă rezultatul….
A fost spectaculos.
Asemeni unei Cenuşărese moderne care te dă gata cu pantofii ei cu totul şi cu totul din aur.
Rate this recipe
1 People Rated This Recipe
Average Rating
No comments yet.