…nu mi-e greu să-mi dau seama cum este, de fapt, un gurmand… mă întreb, însă, cum trebuie să fie omul pasionat de gătit. Cred că, în primul rând trebuie să fie o natură curioasă, care, într-o anumită măsură trăiește în afara normelor societății. Pentru că pasionatul de preparat mâncare nu se va rezuma la a pregăti doar ceea ce știe. Din moși strămoși.

… și mai trebuie să-i placă provocările, să aibă curaj și creativitate și să nu se teamă de greșeli. Pentru că, până la urmă, doar făcând combinațiile greșite de condimente, arzând orezul sau pastele cei care se încumetă să intre în bucătărie vor reuși să creeze până la urmă…necreatul.

Acesta este și motivul pentru care bucătarul meu preferat nu e nici Jamie Oliver (deși îmi place și de el), nici Nigella Lawson nici Lorraine Pascale sau Ramsey, ci Heston Blumenthal.

….din ceea ce a făcut el, cel mai mult mi-a plăcut supa de broască țestoasă ”deghizată” într-un ceas de topit într-o ceașcă de ceai, grădina cu totul și cu totul comestibilă – de la ”pământ”, până la ”pietre” și insecte, căsuța de turtă dulce în mărime naturală, oh și multe asemenea minunății.

În cazul lui Heston Blumenthal, gătitul e artă, știință, nemaivăzut și neobișnuit, deopotrivă. Cam la fel ca gogoșile cu …. gem făcute cu totul și cu totul din cartofi (de la aluat, până la umplutura dulce).

Bineînțeles că e foarte departe de mine gândul de a mă compara cu Heston, dar asta nu mă oprește de la micile și (pentru moment) obișnuitele experimente din bucătăria mea de…jurnalist :).