…mi se pare normal ca atunci când eşti cu burta plină nici să nu-ţi pese de mâncare…

Cam aşa s-a întâmplat cu noi ieri, când după ce ne-am trezit şi ne-am băut cafelele afară, în grădină, urmărind primele semne de primăvară, foamea a început să îşi înşurubeze rădăcinile dureroase în stomacele noastre. Din păcate pentru aceleaşi guri flămânde, nu mai aveam nici urmă de pâine în toată casa. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, aveam în congelator pâinea îngheţată cu unt, usturoi şi verdeţuri pe care o adun şi o păstrez tocmai pentru astfel de situaţii, dar evident, am uitat de ea. Aşa că ne-am adunat calabalâcul şi am fugit la Carrefour să luăm mâncare. Bineînţeles.

Pentru că, însă, nu mai puteam de foame, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mâncăm. La chinezi. Şi aşa, liniştiţi, cu burţile pline şi gurile sătule, am uitat de ce ne-am dus acolo, iniţial, şi ne-am întors acasă cu orice altceva în afară de mâncare: două perne mici, un butaş de trandafir, un mur fără spini (cică), un suport de ghivece din rafie foarte frumos şi pantaloni de sport pentru mine.

Pentru că am rămas sătui, deci departe de gândul mâncării, odată ajunşi acasă ne-am pus pe treabă. Eu în interior, frecând podelele ca o Cenuşăreasă conştiincioasă, Lau afară, unde s-a luptat cu iarba invazivă.

Bineînţeles că am uitat de mâncare, invitaţia la masă primită de la ai mei salvându-ne seara de gândul cinei.

Cum orice minune, însă, durează suficient de puţin încât să nu uiţi de realitate, astăzi, loviţi de foame, ne-am confruntat cu aceeaşi problemă: lipsa pâinii. Şi pentru că a fost suficient de dimineaţă şi de duminică încât să nu avem chef de umblat pe la chioşcurile din cartier, m-am gândit la o variantă foarte simplă şi rapidă de pâine. Aşa că, pentru că pentru micul dejun am preparat o pâine indiană – care e de fapt o lipie – pe care am mâncat-o pe nerăsuflate de bună ce a fost şi care ne-a salvat, rapid şi miraculos dimineaţa.

Perfectă pentru brunch, mic dejun, cină sau o gustare, cu hummus, pui cu sos de iaurt şi mentă sau orice altceva, lipia indiană este atât de uşor de făcut încât nici n-o să-ţi vină să crezi. Şi de ce să cumperi lipii de la magazin, când le poţi face chiar tu. Aşa vei şti exact ce şi cum mănânci.

PS. Pentru că ieri am avut o lumină frumoasă şi am făcut nişte poze prin casă, am ataşat o parte dintre ele. Plus ultima mea „creaţie” artistică: un tablou înveşmântat în negru şi albastru închis pe care am „prins” constelaţia Orion, pe care o iubesc atât de mult.