Sibiul e scăldat în soare, astăzi, cerul ireal de albastru pentru o zi de iarnă şi lumina aurie aruncând o aură binefăcătoare peste oraş. Peste noi, toţi. Eu m-am trezit de cu dimineaţă cu chef de gătit. Şi pentru că în casă nu mai aveam decât o felie de pâine de secară aproape uscată, am decis să fac repede, repejor, o foccacia cu roşii uscate la soare. N-a fost nevoie, pentru asta, decât de vreo 60 de minute (30 de minute pentru dospitul aluatului şi alte 30 de minute pentru coptul pâinicii), iar între timp, pentru a ne înveseli, am pregătit o ciorbă de salată, aşa cum o pregătea bunica de la Mihăileni.

Fără slănină, însă, pentru că ea obişnuia (lucru pe care eu nu-l fac) să taie creste câteva feliuţe de slănină, să le prăjească în propria grăsime în tigaie şi să spargă – apoi – peste ele ouăle, făcând o „păpăradă” (omletă) de toată frumuseţea, pe care o îmbăia, apoi, în ciorba de salată.

Îmi place nespus perioada aceasta a anului. E adevărat, mi-aş dori puţină zăpadă, dar nu vreau să las să treacă pe lângă mine nicio zi fără să mă bucur de ea. Cu toată inima. Cu treaba am rămas, puţin, în urmă :), pentru că deşi bradul e împodobit deja de aproape o lună, n-am gătit încă nimic special pentru masa de sărbătoare.

Însă… dacă stau bine să mă gândesc… La noi în casă fiecare zi e una specială. Mâncarea, la fel. Aşa că deşi voi pregăti ceva bun, bun de Crăciun (m-am gândit la curcan umplut, cu sos de merişoare) ca fel principal, tratez, cel puţin din punct de vedere culinar, fiecare zi, ca pe una cu totul şi cu totul deosebită.
De aceea de dimineaţă, între supe şi foccacia, mi-am pregătit un smoothie cu gust bun de sărbătoare, în care am îmbinat toate bunătăţile de sezon (mandarine, banane, merişoare confiate, miere şi scoţişoară) şi care a ieşit fabulos. De aceea îl împart cu voi 🙂