Sarmalele, pomana porcului, caltaboşul, „răcile” (a se citi „piftia”), cârnaţii ori cozonacii sunt doar câteva dintre bunătăţile care îşi fac loc cu generozitate pe masa de sărbătoare a românilor la fiecare praznic al NaşteriiDomnului. Sunt tradiţionale, sunt gustoase şi iubite de mulţi dintre ai noştri. Cu toate acestea, de sunt făcute în casă, aşa cum se cuvine, din moşi strămoşi, ele necesită multe pregătiri prealabile, deci se dovedesc a fi consumatoare de timp. Şi numai cine nu ştie cum e treaba cu programul încărcat poate spune că are timp berechet, pentru pregătit masa de sărbătoare. Curăţenia de sărbători este doar una dintre activităţile tradiţionale, o familie tânără, lipsită de abilităţi culinare sau de ajutorul mamei ori al mamei soacre trezindu-se că nu prea are ce pune pe masa de sărbătoare.
O situaţie extremă, e drept, însă cum avem convingerea că există şi astfel de probleme, iată două soluţii simple pentru o cină interesantă. Cele două idei, adoptate de la elveţieni, sunt specifice serilor de iarnă, dar pot fi aplicate cu succes şi la noi, în orice anotimp, oferind o alternativă gustoasă, sănătoasă, fără bătăi de cap şi extrem de interesantă la orice sărbătoare sau într-o seară ce se vrea un succes.
*raclette, sau cum să faci un grătar ultra interesant – personajul principal al acestei mese este brânza. Brânza care i-a făcut celebri pe elveţieni şi care au inventat un dispozitiv special pentru a o topi şi „răzui” peste cartofii copţi din farfurie. Deşi dispozitivul cu pricina mai există încă, pentru a face masa şi mai interesantă a fost inventat aparatul de Raclette, un grătar electric, cu un „cuptor” încorporat care simplifică la maxim prepararea mâncării. Aparatul cu pricina poate fi cumpărat, în anumite perioade, şi din magazinele din România, şi cuprinde, pe lângă grătarul-cuptor, câte opt lopăţele din teflon şi alte opt spatule din lemn, pentru „răzuit” brânza împreună cu ce s-a pus în lopăţele, la „cuptor”. Avantajul aparatului este că poate fi pus direct pe masă, la un loc cu ingredientele neprelucrate, fiecare dintre meseni fiind liber să-şi prepare propria „reţetă” şi mâncare. Şi cum brânza e vedetă, ea nu trebuie, în niciun caz, să lipsească din „meniu”. Caşcavalul (afumat şi normal) ras în prealabil, pentru a fi aşezat cu uşurinţă în lopăţele este primul pe listă, pe aceeaşi masă, puse strategic pentru a ajunge la ele toată lumea, putându-şi face loc mai multe „ingrediente” crude, deci proaspete. Le vom acorda întâietate bunătăţilor care-şi vor găsi locul pe grătarul de deasupra – pui tăiat în bucăţi mici şi subţiri lăsat în prealabil în baiţ, ciuperci tăiate felii mai grosuţe, dovlecel şi vinete tăiate felii şi condimentate, carne de vită odihnită şi ea la baiţ şi, eventual, cârnaţi – pentru a ajunge, apoi, la ingredientele pentru „cuptor” – brânza rasă, fasolea şi porumbul boabe de la conservă, feliile de roşii condimentate, ceapa tăiată (şi ea) felii, fâşii de ardei, eventual murături. Şi pentru că „reţeta” e specifică serilor uşor mai răcoroase, bine veniţi ar mai fi şi cartofii copţi în coajă. Raclette-ul este el însuşi interesant, păstrând lista ingredientelor deschisă pentru tot felul de încercări, în funcţie de preferinţele şi gusturile fiecăruia.
credit foto: La Fondue
*oala de fondue pentru o cină uşoară – pentru că este tot o „moştenire” elveţiană, cina fondue nu e fondue fără brânză. De fapt la înţepătorul lactat ne zboară gândul imediat ce auzim cuvântul „fondue”. Mai puţin complicat decât raclette, dar la fel de simplu de preparat, un meniu fondue promite să ofere aceeaşi satisfacţie celor aflaţi în căutare de inedit. „Aparatul” care este de fapt o oală aşezată pe o spirtieră (se găsesc şi variante electrice), direct pe masă, promite să dea de mâncare unui număr de şase meseni, fiecare dintre participanţi având propria furculiţă lungă (cât o zi de post). Chiar dacă reţeta originală a fondue-ului cuprinde o brânză topită ce are în compoziţie câţiva stropi de vin, servită cu pâine prăjită tăiată cubuleţe, cu (aceiaşi) cartofi copţi în coajă, cu murături şi (sau) salată, „reţetarul” rămâne deschis – începând cu ciocolata în care se pot îmbăia diverse fructe proaspete, continuând cu fondue bourguignonne, care umple oala cu ulei păstrat fierbinte pe spirtieră, în care se pun la gătit acolo, pe masă, bucăţele de carne de diferite origini, aşezate pe platou crude şi condimentate , dar şi cu supa plină de condimente pusă tot în oala de fondue, în care îşi găsesc liniştea carnea albă ori ciupercile.
De nu ştiţi ce variante să adoptaţi, internetul „geme” de idei ce promit să vă lase invitaţii… mască.
No comments yet.