Oh da! Cred că dacă e ceva ce m-ar putea ucide înainte de vreme, aia e cafeaua. Dimineața, la amiaz’ și seara, non stop, aș bea cafea. Și chiar în momentul ăsta îmi amintesc de viermii aceia extratereștri din Men in Black. Da, da ăia dependenți de cafea.

În ciuda marii mele pasiuni pentru licoarea cea neagră și amară, însă, reușesc să mă țin relativ departe de ea. Și să o consum cu măsură. Pentru că, oricum ”sufăr” de prea multă energie.

Nici nu știu de unde vine, cum de mă pricopsesc cu ea, însă se întâmplă rar să mă simt cu adevărat sfârșită și să am impresia că ziua și lumea duc lipsă de orice posibilitate. S-ar putea ca vina, în acest sens, să o poarte tocmai temperamentul meu. Iute și total ne-ardelenesc, deși sunt ardeleancă get beget, după cum spun toate generațiile cunoscute din familia mea.

Mama spune că-i răzbun pe toți ardelenii, însă nu cred că noi, cei din partea asta a țării, suntem molâi. În niciun caz. Poate că doar vrem să ne convingem că acționăm în direcția care trebuie, înainte de a face un pas.

Una peste alta, ardelean, ori ba, de îți plac mierea și iaurtul grecesc (cel cu 10 la sută grăsime), ți-e poftă de ceva dulce, natural și sănătos, nu-i spune PAS desertului pe care ți-l propun azi.

Recunosc. Mie-mi place la nebunie