Vineri seară am fost pe la Carrefour și, ca de obicei, am ajuns și la raionul de legume și fructe. Nu ne-am gândit să luăm ceva sofisticat sau cine știe ce legumă, ci doar niște banane. Totul părea normal pe acolo, până când l-am văzut pe Lau întorcându-se spre mine cu ochii mari.
”Oaaaaaaai – m-am gândit imediat – au adus ciuperci interesante!!!!” și, pentru că așa a și fost, nimic n-a mai contat după aceea.
Într-adevăr, la ciuperci am găsit niște frumuseți care se încadrează cu ușurință la capitolul ”creaturi apărute imediat după ploaie”, pe unele însă nevăzându-le și negustându-le – până acum – niciodată.
Hmmm. Și da, asta am făcut. Am cumpărat o caserolă cu ciuperci sălbatice fără să mai țin cont de preț (care a fost destul de mare), însă raritatea momentului și a ingredientelor merita, zic eu. Însă nu m-am oprit aici. Nu. Pentru că după ce am stat și m-am gândit puțin am luat și o pungă cu ciuperci exotice, deshidratate, tocmai pentru a le avea acolo, în universul meu dedicat gustului, gătitului și mâncării.
Ciupercile alea mi-au făcut ziua mai interesantă, iar sâmbătă am luat prânzul mai devreme. De dimineață (oricât de ciudat ar suna) cu un fricassee de ciuperci gătite în vin și așezate frumos pe un strat de polenta (asta ca să folosesc un termen mai elegant în loc de mămăligă).
PS. Partea bună la rețeta asta este că, dacă untul este înlocuit cu ulei de măsline (de exemplu) preparatul poate fi folosit foarte bine și ca rețetă de post.
Nu merg chiar toate soiurile de ciuperci impreuna, au gusturi si texturi diferite, de aceea, parerea mea e ca se vede putin lipsa de experienta in combinarea ingredientelor.
Nu am folosit orice fel de ciuperci in compozitia mea. A fost o selectie de ciuperci salbatice, cu accent pe „Trambita piticului” (de unde si culoarea neagra) :). Din fotografii nu-ti poti da seama, dar ciupercile s-au complimentat foarte bine, iar preparatul a iesit minunat 🙂