E ceva…magic şi minunat în sentimentul pe care ţi-l creează degetele împletite în coca moale şi călduţă ce (la multe şi multe grade) se va transforma în pâine. Sau chifle sau pizza… Şi la fel de intens este felul în care aroma de drojdie pusă pe dospit îţi gâdilă nările odată ce te-ai apucat de frământat aluatul. Oh, da…Îmi place să fac pâine. Mult de tot. Şi am o bănuială că toată dragostea asta pentru aromele ce se ridică din bolul cu făină, puţină sare, drojdie şi apă călduţă e prinsă strâns în ADN-ul meu. Pentru că pâinea a fost cea care le-a asigurat viaţa înaintaşilor mei.
Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie nimic nu-mi aminteşte mai tare de bunica aşa cum o fac aroma de cocă frământată, de pâine dospită şi gustul de zmeură. Acestea sunt unele dintre imaginile dragi din copilăria petrecută (prea rar) pe uliţele şi colinele înverzite ale micului sat transilvan. Dar ele, amintirile sunt acolo. Şi mă copleşesc cu intensitatea lor ori de câte ori îmi împletesc degetele în minunea aceea moale şi călduţă ce se va transforma – apoi – în pâine. Sau chifle. Sau pizza.
Am dormit vreo 5 ore noaptea asta, somnul părăsindu-mă încă de dimineaţa devreme. Pentru că n-am vrut să aprind lumina în casă am bâjbâit pe întuneric abia reuşind să fac cafeaua. Iar apoi, în timp ce stăteam acolo, în bucătărie, cu gândurile plimbându-se aiurea, un înaripat s-a prins tare de mine şi nu mi-a mai dat pace.
„Hai să fac focaccia!”
Şi am făcut. Mai ales că pentru a o avea gata, aburindă şi aromată nu-i nevoie decât de ingrediente simple şi de aproximativ 60 de minute. Iar dacă n-o mănânci pe toată imediat ce o scoţi din cuptor, poţi oricând să pregăteşti un sandwich (sau mai multe) pentru oamenii dragi din viaţa ta. Sau pentru tine.
PS. Dacă nu ai o piatră de pizza, te sfătuiesc să-i ceri Moşului să-ţi aducă una. Pizza, pâinea şi chiflele vor ieşi minunate. Fără să se compare cu nimic.
Rate this recipe
1 People Rated This Recipe
Average Rating
No comments yet.