Azi m-a șocat să constat că micuța mea colecție de condimente nu mai e mică deloc, ci mai degrabă mijlocie spre mare. Dacă nu chiar uriașă. Pentru că numărul borcanelor, bocănașelor, sticlelor, fiolelor  și recipientelor cu prafuri, pudre, semințe, sosuri sau ierburi se apropie cu pași repezi de un rotund 70.

Hmmmm….Poate asta e mult pentru unii…Poate pentru alții ele reprezintă un nimic. Însă borcanele astea și ”ființele” prinse în ele reprezintă, de fapt, sursa mea de inspirație. Ele, condimentele, au făcut să se nască pasiunea mea pentru gătit, pentru explorat noi și noi gusturi și mă îndeamnă să caut interesante forme de a le folosi și combina.

În materie de bucătărie îmi plac combinațiile surprinzătoare, texturile și alăturările de ingrediente care fac fiecare masă să fie specială. În plus de asta sunt o perfecționistă, care nu se mulțumește cu ”bine”, ”destul de bine”, ”bun” sau ”gustos”. Nu…În niciun caz. Din punctul meu de vedere un preparat trebuie să fie perfect, mind blowing, senzația pe care o caut fiind aceea că nu te poți opri din mâncat.

Acesta este și motivul pentru care folosesc și adun condimentele. Pentru a perfecționa ceva ce e deja bun, sau foarte bun și, explorând, greșind și luând-o de la capăt, să creez ceva care să se lipească de sufletul mesenilor ca o a doua inimă. Tocmai de aia, atunci când mă regăsesc în fața altor mașini de gătit, în alte bucătării, lipsită de condimentele mele, mă simt de  parcă mi-ar lipsi o mână. Și e ciudat.

Cu toate acestea, și în ciuda draogostei mele uriașe pentru ierburi și mirodenii, nu întotdeauna îmi strecor nasul și degetele prin borcănașe. Uneori, în cazuri aproape excepționale, gătesc mâncăruri cât se poate de simple, în încercarea de a lăsa un fruct, o legumă, o ciupercă sau un ingredient special, să se simtă el însuși în farfurie. Să se dezvăluie în întreaga sa personalitate minunată. Fără machiaje, haine sau pantofi cu toc.

Așa cum am făcut cu urechiușele (gălbiorii) pe care i-a cumpărat tata de la supermarket. 

PS. Urechiușele au fost vedetele mesei noastre de ieri. Puiul pe care l-am condimentat cu sar, piper și cajun și pe care l-am preparat simplu, în tigaie a avut mai degrabă rol de garnitură în farfurii