Încă de când ne-am cunoscut şi apoi şi după ce am format mica noastră familie, Lau şi cu mine am instituit o tradiţie în casa noastră. Împodobim bradul de Crăciun în ultima duminică din luna noiembrie.

Fideli obiceiului casei, la fel am făcut şi anul acesta, paleta aleasă pentru brad fiind alb, argintiu şi foarte puţin roşu pe ici, pe colo.

Îmi place mult Crăciunul şi la fel pot spune despre toate sărbătorile de iarnă şi de atmosfera pe care o aduc. De accea şi împodobim bradul mai repede. Ca să ne bucurăm de clipele acelea speciale un timp cât mai îndelungat.

Din păcate, nu i-am făcut, încă, nicio poză bradului, însă când le voi avea vi le voi arăta şi vouă. Pot să spun încă de pe acum că pomul de Crăciun e mai degrabă simplu şi elegant, decât înzorzonat. Iar dacă ar fi după mine, aş renunţa la toate globurile şi aş umple bradul doar cu luminiţe. Multe, multe luminiţe albe, calde, care nici măcar nu pâlpâie, nu joacă, nu se sting doar pentru a se reaprinde iar, ci care stau nemişcate în brad. Pur şi simplu.

Dar până la poze, hai mai bine să preparăm împreună pui katsu, o minune asiatică, delicioasă.

Mâncarea asiatică… Îmi place mult. Mult de tot. Poate din cauză că provine dintr-o lume pe care nu o cunosc (încă). Poate din cauză că îmi gâdilă întrucâtva dorul de a vedea noi lumi cu alte filosofii de viaţă. Cu alte poveşti.

Poate îmi place din cauză că e exotică. Şi în alt fel decât suntem noi obişnuiţi în colţişorul nostru de lume…

În cazul de faţă… Dacă puiul e transformat simplu, într-un şniţel banal, crocant, învelit în pesmet, vedeta reţetei e sosul dulce acrişor uşor de preparat. Dar mai ales uşor de savurat.