Dacă ar fi să privesc în mine cu toată sinceritatea, ar fi doar ca să constat că trăiesc cu pasiune fiecare clipă. Adică iubesc cu pasiune, urăsc cu pasiune, gătesc cu pasiune, dansez la fel, ascult muzică (tot cu pasiune). Şi când mă supăr, tot aşa e. De fapt fiecare aspect al vieții mele se află sub zodia pasiunii. De altfel nici nu cred că viața are sens și savoare, gust, aromă, dacă nu te bucuri de ea. Cu alte cuvinte e o prostie să o lăsăm să treacă fără să simțim cât de interesant și viu poate fi totul în jurul nostru. Fără să ne bucurăm de aerul proaspăt de dimineață, de cafeaua de la prima oară a zilei, de toate gusturile pe care natura, în marea ei generozitate, ne-a îngăduit să le simțim. Și de toate bucuriile și supărările pe care le implică experiența umană.

Dacă ar fi să fac o listă cu pasiunile mele, aceasta ar fi scurtă. Destul de scurtă. Și ar cuprinde dansul, gătitul, muzica, grădina noastră fermecată, mâțele, călătoriile… Îmi plac multe lucruri, dar doar acestea îmi vin în minte acum. Dansul…însă….e marea mea pasiune. Și muzica. Și gădinăritul. Și designul interior. Și arhitectura. Și plantele aromatice. Și condimentele. Și… în funcţie de cum lovește inspirația.

Azi, alături de voi, mă voi concentra pe două dintre ele: gătitul şi…gătitul. Neapărat în această ordine :D.

De două zile mă aflu în zodia quiche-ului. Plăcinta aceea sofisticată și fină, extrem de versatilă, pe care n-am mai pregătit-o de la Crăciun. Îmi place s-o prepar, îmi place s-o degust, însă cel mai mult îmi place că mă inspiră și mă provoacă să încerc combinații noi. Nu ieșite din comun. Nu încă. Dar, totuși, noi pentru mine. Gândite, dar negătite :). Cam cum a fost quiche-ul cu brânză și harissa (pudră orientală cu chilli și mentă) răcorită cu o salată inspirată din tzatziki-ul grecilor și salata de castraveți cu iaurt și mentă a arabilor.

PS: Pentru a nu mai scrie încă o dată cum se face aluatul care poate fi păstrat, fără probleme la rece, în congelator, reţeta se află AICI. Tot aici mai poate fi găsită şi reţeta de Quiche Lorraine (o plăcintă clasică).

PPS. Noi am mâncat quiche-ul cu o salată răcoroasă de castraveţi cu sos de iaurt, inspirată din Grecia şi ţările arabe 🙂