Ce frumoasă e grădina acum, la început de septembrie… E atâta bucurie acolo, în iarbă şi între flori, iar dincolo de gardul cel alb, pitic, la legume, salata verde, ultima semănată, a început să mustăcească la soare. Câtă frumuseţe! Mai ales după toată tristeţea pe care am avut-o văzând roşiile încărcate de rod, lovite de mană, uscându-se pe picioare.

Sunt o fată crescută pe asfalt, departe de întreaga magie a pământului…a pădurii….Însă natura îşi are ecoul ei unic, vibraţia adâncă, în sufletul meu. Şi cred că acesta este şi motivul pentru care iubesc atât de mult fiecare petic verde, florile şi legumele crescute şi din grija mea.

Mana ne-a ucis multe roşii vara asta. Le-am dat cu piatră vânătă, cu var, dar, în ciuda eforturilor, am fost nevoiţi să privim neputincioşi cum boala se extinde. Şi am luat decizia de a sacrifica toate plantele lovite. Pentru a le salva pe cele sănătoase. Însă, în ciuda tristeţii profunde pe care am resimţit-o, puţinele roşii rămase în picioare (şi pe care nu le-am mai stropit cu nimic), ne-au binecuvântat cu corfiţe întregi de roşii. Ah şi, pentru a nu fi mai prejos, ardeii, mititei şi ei, s-au înroşit din grija soarelui.

Vai, era să şi uit. Cred că toată veselia asta „grădinărească” este întreţinută de un greier care şi-a găsit casă lângă o tufă şi seară de seară le dă concert roşiilor. Şi ardeilor. Şi salatei. Şi tuturor celor care mai sunt pe-acolo.

Dar uite că iar mă iau cu vorba şi uit să vorbesc despre mâncare. Că doar ăsta e specificul blogului, nu?

Din grija roşiilor şi a ardeiului din grădină, a unor amărâte de cepuţe verzi aruncate prin frigider, a salatei rucola (pe care o ador), cu puţin ajutor din partea mea, am avut azi, la micul dejun o salată excepţională. Nu ştiu dacă gustul cel bun a venit de la legumele din bătătura proprietate personală sau de la ingrediente, cert este, însă, că a ieşit o minunăţie. Perfectă pentru dimineaţă, prânz, seară, sau oricând, pentru că nu sunt mulţi „tembelii” care mănâncă salată de crudităţi la prima oră din zi şi pe deasupra şi cu ceapa :)))).

P.S. Recent am aflat că şi îngheţata la micul dejun e „interzisă”. Ce ciudăţenie…