De dimineaţă am plecat la „vânătoare”. Nu de căprioare, ci de fructe. Pentru că tânăra noastră grădină ne-a binecuvântat, încă din primul ei an, cu zmeură (galbenă şi roşie) şi goji.

Privind în urmă, 2013 s-a dovedit a fi un an bun pentru noi. Greu, extrem de greu (uneori de-a dreptul insuportabil), dar a fost cel care ne-a adus casa la care visam. Casa, pe care am cumpărat-o într-o stare jalnică avea şi spaţiu, însă în 2013, curtea şi „grădina” constau într-un amărât de pătrăţel de pământ lăsat liber, restul fiind acoperit de coteţe, garaje, borduri şi betoane.

Decişi fiind să transformăm curtea într-o grădină veritabilă, anul acesta am pornit devreme şi la sfârşitul lui aprilie ne puteam lăuda cu garaje, coteţe şi betoane în minus, cu un gard din cărămidă reciclată, în stil mediteranean şi cu pământ de lucrat, în plus.

Aşa că ne-am făcut de lucru. Şi pe lângă clematite, trandafiri căţărători, un liliac tânăr, o glicină care acum a înnebunit şi creşte ca o zăpăcită, pe lângă tufe de mentă (de două feluri), busuioc, salvie, lavandă şi alte minuni parfumate, am creat şi o mică grădină de … fructe şi legume.

Legume mai avem – câteva, ce-i drept, pentru că pe majoritatea le-am mâncat – însă fructele continuă să se coacă. Nu în cantităţi de piaţă, care să ne dea pe spate, însă, la fel cum s-a întâmplat cu castraveţii în vara asta, rujii de zmeură (avem trei la număr) şi goji-ul ne aşteaptă în fiecare dimineaţă cu ceva bun.

Acesta a fost şi motivul pentru care, visând la un mic-dejun uşor şi sănătos, înnebunită după smoothie cu iaurt, miere de albine, banane şi alte fructe, am dat iama în grădină.

Şi acum trebuie să vă arăt şi vouă ce-a ieşit