Se spune că atunci când îţi găseşti sufletul pereche, ştii. O ştii pur şi simplu. Fără întrebări suplimentare. Fără zbucium. Iar toate „regulile” stabilite de aşa zişii specialişti în ale dating-ului cad în derizoriu. Când te loveşti de perechea ta, de omul potrivit pentru tine, nu te mai întrebi dacă e el sau ea, dacă e bine să suni a doua zi după întâlnire sau să mai aştepţi câteva zile. Mergi înainte cu valul acela plăcut.

Eu, una, nu cred în conceptul de suflet pereche. Mai degrabă în cel de persoană care ţi se potriveşte foarte bine. Fie pentru că împărtăşeşti aceeaşi viziune despre viaţă, aceleaşi gusturi în materie de mobilă, mâncare sau petrecerea vacanţelor, aceeaşi dragoste pentru activităţile în aer liber sau un vis comun cu o căsuţă albă înconjurată de o grădină de trandafiri.

Mai cred că nimeni nu trebuie să caute disperat după jumătatea sa şi că cel mai important lucru este să fii tu însuţi sau tu însăţi, pentru că atunci când ne prefacem că suntem altceva sau cu totul altcineva, vom atrage de fiecare dată oamenii nepotriviţi. Sau nu aţi observat, oare, că atunci când te uiţi disperat după un borcan, în cămară, pur şi simplu nu îl vezi?

Sfatul meu sincer şi testat pentru toţi cei şi cele care îşi caută iubirea este să nu o caute. Trăieşte-ţi viaţa cât mai bine şi mai frumos, studiază, învaţă lucruri noi, dezvoltă-ţi creativitatea, foloseşte-o. Transformă-te în cea mai bună versiune a ta, fii liniştit(ă) şi va veni. Sunt absolut sigură de asta.

Conceptul de suflet pereche este valabil, însă, în câteva cazuri. În cel al sosului olandez combinat cu varză de bruxelles, cu sparanghel sau în combinaţia clasică de ouă benedict.