Ideea de brunch îmi place tare mult. Şi nu din cauză că aş fi genul care se trezeşte la orele prânzului, iar apoi ia micul dejun la ora 14, pentru că nu sunt. Îmi place ideea de brunch, pentru că induce o stare de uşurinţă a vieţii, de masă luată undeva într-o grădină însorită, de duminică leneşă.

Week-end-urile sunt leneşe şi dulci, indiferent dacă e vreme frumoasă sau urâtă, indiferent dacă soarele zâmbeşte bălai spre noi, sau se ascunde timid de faţa lumii în spatele norilor şi a ploii.
Vara brunch-ul e cel mai frumos, însă toamna, prin consistenţa ei moale şi călduţă dă o şi mai mare profunzime prânzurilor luate devreme sau a mic-dejunurilor servite mai târziu decât la ora „admisă prin lege” :). Pentru că asta e de fapt un brunch. O combinaţie fermecătoare dintre cele două, care poate include fie două persoane, fie un grup de prieteni.

Brunch-ul nostru de duminică a cuprins două persoane. Eu şi Laurenţiu. Şi a avut cu mult mai puţină mâncare decât în mod obişnuit. Pentru că niciunul dintre noi nu e mâncăcios din fire. Ce am pus pe masă? Smoothie cu iaurt grecesc, banane şi miere de albine, o salată de frunze verzi, pâine prăjită, unt cu trufe, ouă poşate (cum se fac puteţi afla de AICI), o selecţie de mezeluri (din care n-am mâncat deloc), mini mozzarella şi brânză camembert pane, într-un amestec de pesmet cu seminţe (de susan, in şi mac).

Brânza pane e genială. Indiferent că vorbim aici de caşcaval, mozzarella, camembert, brânză brie sau telemea, iar „procesul tehnologic” e acelaşi pentru toate. Mai mult, preparatul se pregăteşte rapid şi e extrem de versatil transformând o masă banală într-una sofisticată. Mai ales dacă brânza vine însosţită de sos de fructe de pădure, diverse feluri de salată sau cartofi picanţi, iar pe ouăle poşate s-a lungit liniştit un sos olandez.