În week-end am fost destul de ocupați. Pot spune. Și nu din cauza gătitului, ci a unui dulap. Cel pe care l-am făcut noi, cu mânuțele noastre, numai pentru a-i găsi un loc mașinii de spălat vase proaspăt cumpărate și pentru a ne asigura că nu rămânem fără cămară cu ocazia asta.

Fix așa cum ne-am dorit, eu și Lau trăim și creăm într-o casă mai mult mică decât mare, albă, cu o grădină plină de flori, ruji de zmeur, tufe și arcade de trandafiri, multă levănțică, plante interesante, o mini grădină de legume organice, un balansoar, un vișin, un cireș și trei mâțe. Casa noastră, care va împlini 121 de ani în martie, este foarte aproape de centrul orașului și ne aduce în fiecare zi multă bucurie. Plus bătăi de cap. Pentru că lipsa spațiului din interior ne obligă mereu să ne folosim creativitatea, ceea ce nu e un lucru rău, nu-i așa?

Ultima provocare pe care am întâmpinat-o au fost vasele. Cine, cât și cum spală mormanul de farfurii, boluri, tacâmuri, pahare și oale, aflat în continuă creștere, direct proporțional cu dezvoltarea blogului. Pentru că nu am mai putut așa, ne-am pus bine mintea la contribuție și am găsit soluția perfectă: o mașină de spălat vase mijlocie, încastrată într-un dulap înalt, alb, pe care l-am construit, vopsit și creat chiar noi și care ne servește foarte bine și drept cămară. Una mai eficientă decât am avut înainte.

Și pentru că mi se părea mult prea golaș dulapul. Așa, alb. Fără niciun Dumnezeu. I-am montat un cuier din metal, pe care voi atârna săculeți plini cu bunătăți destinate celor care ne vor trece pragul :). Dulci și sărate.

Așa am rezolvat problema vaselor, motiv pentru care acum pot folosi câte farfurii, boluri ori tacâmuri vreau. Pentru că, în mintea mea de om dezordonat, modul perfect de a mânca e așa: o masă luuuuuungă, acoperită cu fel de fel de materiale, care mai de care mai interesante, multe feluri de mâncare servite în farfurii mici, desperecheate, tacâmuri de argint, vintage, combinate cu cele mai moderne ustensile de mâncat, scaune înalte, vechi. Și mâncare care să nu fie ceea ce pare a fi. Nici pe departe.

Poate că voi organiza o masă din asta luuuuungă în grădina mea, sub trandafiri. Cine știe?

Până atunci, însă, hai să vă dau cea mai simplă rețetă pentru ouă umplute. Fără carne. Fără maioneză. Ușoară și proaspătă. Pe care o puteți savura oricând. Ca aperitiv, mic dejun, la brunch și, mai ales, când vreți să impresionați pe cineva.

Ouă umplute cu brânză cottage

Ingrediente:

ouă fierte tari
brânză cottage (cam 2 linguri la 4 ouă)
cremă de brânză (cam 2 linguri la 4 ouă)
1 lingură de ulei de măsline extravirgin la 4 ouă
sare, piper și pudră harissa

Preparare:

Curăță ouăle și taie-le pe jumătate
Cu grijă, pune gălbenușurile într-un blender. Adaugă brânza cottage, crema de brânză și uleiul de măsline. Zdrobește-le până se transformă într-o cremă fină. Gustă. Sărează și piperează
Pune crema cu ouă și brânză într-un șpriț și umple ouăle. Pudrează cu harissa sau boia de ardei