Un început de poveste şi supă cremă de mazăre. Cu crutoane, bineînţeles!

„….Strada e lungă şi pustie. Perfect dreaptă. În nuanţa aceea atât de familiară de gri prăfuit, fără nicio linie albă. De-o parte şi de alta a drumului, cât vezi cu ochii, se întind până spre linia orizontului, lanuri întregi de floarea soarelui. O mare liniştită de flori, albastre în lumina aceasta, cocoţate pe picioroange lungi, de un verde crepuscular. Sus, pe cerul de deasupra capului, fuioare verticale de nori îşi croiesc drum spre stratosferă într-o mişcare încremenită.

Totul tace. Jos, în mijlocul drumului drept, care urcă, într-o curbă ciudată, pierdută în zare, stă un tânăr. Bărbatul, în vârs de aproximativ 25 de ani, are părul negru, de lungime medie, turtit pe stânga şi răsucit, dezordonat în sus, pe dreapta, de ai zice că acum s-a dat jos din pat. Stă desculţ, în mijlocul drumului, şi din pricina ochilor pe care îi ţine închişi pare că doarme.

Tânărul deschide, însă, ochii şi priveşte buimac la cămaşa lungă de noapte de început de secol XIX, cu care este îmbrăcat. Începe să râdă. La început încet, iar, apoi, din ce în ce mai tare. Râsul său gâlgâitor se loveşte cu putere de drumul lung şi îngust, ca o sfoară, de florile galbene-cafenii, adormite

„Vai de capul meu! Nici în cele mai sălbatice vise nu mi-aş fi imaginat că voi ajunge să port aşa ceva! Cred că visez! Hei! Heeeeeeeeeeeeeeeeei! E cineva pe-aici, sau iar am ajuns într-un univers din ăla ciudat!? He-ei!”, strigă, tânărul, fără a primi un răspuns.

În jurul lui, totul tace. Iar norii îşi continuă ascensiunea nemişcată spre Stratosferă.

– O…. K…. Se pare că sunt numai eu pe-aici, râde tânărul. Cine ştie, poate că am murit şi am ajuns în Rai. Trebuie să recunosc. Nu aşa mi-l imaginam, dar, oricum, who am I to say how Heaven must look like? Mă mulţumesc cu ce am. Şi ce dacă sunt desculţ şi am prostia asta de rochie cu volane pe mine? Dar hai să zicem că e bine şi-aşa rău şi că măcar sunt numai eu pe-aici, deci nu există nicio şansă să mă vadă careva.”

cam aşa începe povestea ciudată care va continua şi care ştie să se completeze – perfect – cu supa cremă de mazăre. Cu smântână şi crutoane, bineînţeles!

Recipe Rating

  • (5 /5)
  • 1 rating

About Chef

Related Recipes